La mulți ani, Victor Rebengiuc!

Victor Rebengiuc a jucat personaje memorabile şi în teatru, şi în film. Pune de fiecare dată în discuţie, prin simpla sa apariţie, condiţia omului de carte, a intelectualului care poate înnobila epoca în care s-a născut, o poate ajuta în a se depăşi, în a face dreptate, în a da valoare drepturilor omului.

Maestrul Victor Rebengiuc a surprins cu prezența sa publicul anul trecut, la Centenarul Marin Preda, eveniment organizat de Muzeul Național al Literaturii Române. Astăzi, cu ocazia împlinirii a 90 de ani, a fost rândul echipei Muzeului Național al Literaturii Române să-i facă maestrului o surpriză urându-i „La mulți ani!” într-un mod inedit. Bucuria s-a citit atât pe chipul lui Victor Rebengiuc, cât și pe cel al doamnei Mariana Mihuț.

Victor Rebengiuc și-a pus amprenta pe fiecare rol, așezând în toate o îndârjire fără egal, o vibraţie numai a sa. Îndrumat de profesoara Aura Buzescu, Victor Rebengiuc a absolvit IATC „I. L. Caragiale” din Bucureşti în 1956. „Mă pregăteam să devin electrotehnician, specialist în transformatoare electrice. Lucrurile au mers astfel încât, în loc să joc fotbal pe maidan, mă duceam şi jucam teatru la Ateneul Popular. Când aceea am făcut un spectacol de la Ateneul Popular la şcoală, împreună cu colegii mei. Am avut rolul principal, iar piesa a avut un mare succes. Directorul şcolii mi-a spus că puteam să dau la teatru, să mă fac artist. Şi, atunci, pentru prima dată, mi-a venit ideea de a da examen la teatru. Maestra meu a fost doamna Aura Buzescu. Când am intrat în Institut aveam nişte deprinderi căpătate de la cei care ne îndrumau în căminele culturale. Cel care mă îndruma pe mine fusese un dansator de bal, căruia îi plăcea teatrul. Eu eram convins că era bine ceea ce făceam, pentru că acolo unde jucasem, într-un teatru de cartier, pe Griviţa, eram vedeta. Jucam acolo duminică de duminică. Doamna Aura Buzescu a dorit să scap de acele deprinderi şi a lucrat atât de mult cu mine încât eu, inconştient, ajunsesem să înţeleg ce vrea de la mine. Dar un semestru întreg m-a chinuit, de mă blestemam că am avut ideea să dau la teatru. Ea îmi spunea: economie de mijloace, trebuie să vină totul dinăuntru, să crezi ceea ce spui, să existe personajul în tine, să fii credibil. Şi tot aşa, până când a zis că gata, e bine. De atunci, n-am mai avut probleme. Am rămas foarte buni prieteni. A venit la fiecare premieră a mea şi apoi îmi spunea observaţiile ei. Şi întotdeauna avea dreptate. Ca dovadă că ţinea foarte mult la mine a fost faptul că, atunci când am plecat, cu alţi colegi, după Institut, la Teatrul din Craiova, a venit iarna acolo, cu trenul, să ne vadă”, a mărturisit Victor Rebengiuc într-un interviu acum ceva vreme.

Muzeul Național al Literaturii Române se mândrește cu prietenia dumneavoastră.

La mulți ani, maestre Victor Rebengiuc!