Remember Clara Mărgineanu

Muzeul Național al Literaturii Române găzduiește vineri, 11 iulie 2025, de la ora 18.00, în Grădina din Str. Nicolae Crețulescu 8, evenimentul „Remember Clara Mărgineanu”, dedicat poetei.

Invitați să vorbească sau să cânte despre miracolul poeziei ei sunt, în ordine alfabetică, Adrian Bezna, Radu Crăciunescu, Maria Gheorghiu, Walter Ghicolescu, Catia Maxim, Ovidiu Mihăilescu, Martha Maria Mocanu, Sorin Poclitaru, Luminița Tucă. Amfitrion: Loreta Popa.

Clara Mărgineanu s-a născut în 1972, la București. Licenţiată în arte la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti (Facultatea de Film, secția Comunicare audiovizuală), a debutat cu poezie în revista Luceafărul, în 1991. A publicat zece volume de versuri, între care „Sărmanele Duminici”, „Pariu pe prietenie”, „Prizonierul libertății”, „Uși zidite în alt destin”, „Dans cu pumnalul în inimă”, „Măștile Cleopardei”, „Sărutul femeii poem”. A publicat, de asemenea, volume de interviuri și publicistică. Realizator de emisiuni culturale la TVR între anii 1995 și 2013, unde a realizat interviuri, reportaje, documentare, era membru al Uniunii Scriitorilor din România, secţia Poezie, al Uniunii Cineaştilor din România, secţia regie film şi TV, și al Uniunii Artiștilor și Realizatorilor de Film. În 2019, în cadrul Festivalului Internațional de Poezie București, organizat și găzduit de Muzeul Național al Literaturii Române, Clara Mărgineanu a lansat volumul bilingv de poezie „Femeia albastră – Blue woman”, apărut la Editura Semne, în traducerea lui Adrian George Sahlean.

„Suntem croiţi într-un anume fel. Dacă vreo anomalie a sistemului ne exclude, încet, dar sigur, ne şi omoară. Aşa simţim, aşa suntem, atât putem, asta ştim să facem. Să proiectăm reflectorul pe partea de izbândă a lumii. Să oferim repere şi poveşti de luat aminte. Să plângem alături de umiliţii învingători ai lumii, să luăm în braţe durerea, să punem dragoste acolo unde nu e dragoste, cu speranţa că vom găsi dragoste. Nu ştiu dacă este etică. Poate este crâmpeiul de divinitate din fiecare biet om, slujitor şi el, al credinţei că nu este totul pierdut. Te uiţi cum se inventează modele, poveşti, cum se exhibă isterii şi cum se pretinde maximă audienţă în slujba derizoriului? Acest zgomot fără rost, oare nu insultă, grav, bunul simţ al publicului receptor?”, mărturisea Clara Mărgineanu într-un interviu.

„Am înţeles câtă suferinţă trecută se insinuează, lent, în clipa ce tocmai trece. Am mângâiat vânătăile așezate peste alte vânătăi. Şi le-am dat foc. Am ars, la propriu, mii de pagini scrise din durere, cu sângele din răni. Zeci de caiete scrise cu umilință, disperare şi întuneric. Nu erau literatură, ci otravă. Au devenit fum. A intrat pe fereastră aer rece de crivăţ. Apoi, am aprins tămâie. Femeia din fotografiile de atunci este o străină. Cred că a fost unul dintre cele mai curajoase gesturi de care am fost capabilă vreodată. Nu aş fi reuşit singură, doar asistată de îngeri. Brusc, o durere de 40 de ani nu a mai avut putere asupra mea. «Va arde, va arde iubirea de lut, pe tot ce-am trăit, două cruci au crescut» rămâne refrenul Tatianei Stepa. Versurile pe care le-am scris atunci au devenit fapt împlinit. Fotografia realizată de Daniel Cozma este parte a unui experiment artistic ceva mai vechi. E o însoţire frumoasă, pentru aceste rânduri despre zbatere, ardere şi început”, scria pe pagina ei înainte de plecare Clara Mărgineanu.

Intrarea este liberă. Vă așteptăm cu drag!

Credit foto afiș: Daniel Cozma

Credit foto: Dan Marinescu