Dialogurile MNLR #1 | Ioana Pârvulescu

„Paradoxul artei lui Caragiale este că scriitorul are nevoie de dimensiuni colosale ca să dea chip unor miniaturi și de vorba cea mai mare ca să acopere realitatea cea mai mică”, scria Ioana Pârvulescu în cartea sa, „În Țara Miticilor”.

Autoarea unor volume de excepție despre lumea literară creată de I. L. Caragiale (volumul menționat mai sus, apărut în 2007, „Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale”, din 2011, și „Dialoguri secrete”, 2018), Ioana Pârvulescu face analogii remarcabile care decodifică o întreagă viziune asupra unei epoci, așa cum este delimitarea de „cercul strâmt” de la finalul poemului parodic semnat de Caragiale și dedicat lui Hasdeu („hohotul ceresc”) și detașarea Luceafărului de la finalul poemului eminescian.

Scriitoarea demontează prejudecățile care s-au construit în jurul operei și vieții lui Caragiale, precum cea a lipsei de apreciere, motiv al exilului la Berlin. Unul dintre argumentele pe care le invocă Ioana Pârvulescu este premiera piesei „O scrisoare pierdută”, jucată cu casa închisă, în prezența reginei.