27 March 2024 — Evenimente

Vernisaj | Expoziția „Aripi și stele. La porțile sacrului” | George Tzipoia

Miercuri, 3 aprilie 2024, ora 17.00, la Muzeul Național al Literaturii Române, sediul din Calea Griviței 64-66, va avea loc vernisajul Expoziției „Aripi și stele. La porțile sacrului” | George Tzipoia.

Această expoziție, gândită de pictorul George Tzipoia (născut în 1945) ca o privire de ansamblu asupra creației sale de o viață, este dedicată tatălui său, marele artist plastic Alexandru Țipoia (1914-1993).

Născut în București, în casa familiei sale din str. Lt. Aviator Gh. Caranda 79, actuala Casă Memorială-Muzeu pictor Alexandru Țipoia, deschisă din 2019 publicului larg, George Tzipoia a crescut și s-a format într-o ambianță creatoare cu totul specială, de mare rafinament artistic, care și-a pus amprenta pe sensibilitatea sa pentru întreaga viață.

Sub comunism, familia bunicului, Gheorghe Țipoia, suportă vicisitudinile regimului opresiv totalitar, din cauza condiției sale „burghezo-moșierești”: expropriere, pușcărie, tatăl, pictorul Alexandru Țipoia fiind „tras pe linie moartă” ca artist, fostul Consiliu al Culturii și Educației Socialiste refuzându-i expoziția Retrospectivă în 1978.

La Facultatea de Arte Plastice a Universității din București, George Tzipoia l-a avut ca profesor pe pictorul Traian Brădean, unul dintre cei mai buni elevi ai lui Alexandru Ciucurencu; el devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România în 1974.

În 1982, plecând într-o călătorie de studii în Occident, cere azil politic la Geneva (Elveția), fiind țara stră-străbunicului său, Louis-Adolphe Leyvraz, fondatorul coloniei elvețiene din București în 1839.

A doua parte a vieții, George Tzipoia o petrece la Geneva și în Franța, la Evires, Haute-Savoie, unde artistul își are atelierul de creație și căreia i se poate spune o casă a exilului. Ceea ce-i caracterizează în ansamblu opera este o dorință de sinteză și spiritualizare filosofică, un efort continuu de înălțare către o sacralitate laică, nereligioasă canonic.

Expoziția de față schițează parcursul acestui drum rar, al cunoașterii și al formării de sine în același timp, care l-a dus pe artist la „pragul sacralității”, după expresia Marisei Vescovo, cunoscutul istoric de artă italian care semnează prezentarea operei artistului în albumul său monografic apărut la Editura Uranus în 2009.